Istoria ușii

Uşa este de-o seamă cu construcţiile folosite de oameni ca spaţii de locuit. La început, ea era doar o deschizătură prin care se intra şi ieşea şi era acoperită cu lemn, piei sau materiale textile. În perioada sumeriană erau deja cunoscute uşile de biserici ornate, cioplite. Uşile din lemn ale bisericilor greceşti erau consolidate deseori cu gratii din bronz. Uşi din lemn ornate cu diverse figuri au fost confecţionate în perioada creştinismului timpuriu (Sant’ Ambrogio, Milano; Santa Sabina, Roma).

Destul de timpurii au fost –deşi rare- şi uşile cioplite dintr-un singur bloc de piatră sau de marmură. Pe lângă uşile din lemn, au apărut -de timpuriu- uşile duble, bătute sau turnate, confecţionate din metal. Romanii preferau uşile duble, solide, turnate din bronz. Cea mai cunoscută uşă din bronz din perioada renascentistă este poarta de nord a Battiserio din Firenze, opera lui Ghiberti (Porta del Paradiso).