Curiozități
În arhitectura populară, iurta mongoleză, colibele africane din paie, coturile din piei ale indienilor de la şes, igluurile eschimoşilor sau colibele din trestie central-americane nu au geamuri.
Ochiul ferestrei a început să fie închis cu sticlă în primele secole după Hristos, până atunci fiind folosite plăci din lemn, scânduri, sau folii de mică (muscovit).
Până la utilizarea la scară largă a sticlei duble, geamurile erau, în anotimpurile reci, astupate sau acoperite complet.
De uşi se leagă extrem de multe credinţe populare şi proceduri de magie. La baza acestora stătea ideea că anumite părţi ale casei (pragul, de exemplu) simbolizează întreaga casă, respectiv că spiritele malefice intră în casă pe uşă, ca atare, acolo trebuie ele oprite. Astfel, potcoava atârnată deasupra uşii, de exemplu, sau broasca, usturoiul ori mătrăguna îngropate sub prag, aveau rolul de a apăra casa de vrăjitoare sau rele.
În filozofia Feng Shui, casa este corespondentul corpului uman, ca atare, uşa simbolizează gura. Uşa trebuie să se deschidă spre interior, iar ca dimensiune, trebuie să fie atât de mare încât să putem intra nestingheriţi. Este de preferat o uşă solidă, deoarece ea slujeşte şi simbolizează, în acelaşi timp, siguranţa familiei.
În filozofia Feng Shui, geamurile simbolizează copiii, iar uşile, părinţii. Astfel, dacă raportul uşi-geamuri este mai mare de 1-3, în favoarea geamurilor, copiii vor fi cei care vor domina căminul.
În trecut, geamurile caselor din Călata erau acoperite cu burtă de vită perforată, însă la finele secoluluui al XIX-lea, acest obicei s-a mai păstrat doar în amintiri.
Fondatorul Roto, Wilhelm Frank, a fost printre primii care s-a ocupat de tehnologia feroneriei. In anul 1935 a dezvoltat prima feronerie roto-basculantă. În zilele noastre, Roto –lider de piaţă- reprezintă, peste tot în lume, confortul, siguranţa şi designul inovator.
Nimeni nu ştie exact când şi unde a fost fabricată pentru prima oară sticla. Se presupune însă că acest lucru s-ar fi întâmplat în epoca bronzului, în jurul anului 3.000 î.H., undeva în Mesopotamia.
În anul 500 î.H., sticla era deja folosită şi la clădiri; au fost găsite fragmente în Pompei şi în Orientul Apropiat, unde sticla de geam fusese folosită, într-o formă primitivă a sa, la umplerea nişelor mai mici din pereţi.
În secolul al XIV-lea, se fabricau deja plăci de sticlă de dimensiuni mai mari şi subţiri.